Rinocerul alb sudic are un bot pătrat adaptat pentru pășunat. Își duce mereu capul mare în jos, are o cocoașă pe gât și două urechi ascuțite. Cele două coarne ale rinocerului constau din fibre cornoase asemănătoare părului care provin din papilele dermice și sunt cimentate împreună pentru a forma un singur corn.

Masculii sunt sedentari și teritoriali. Sunt solitare, cu excepția perioadei de împerechere, perioadă în care merg în grupurile formate de femele cu puii lor. In aceasta perioada masculul sta cu femela intre 1 si 2 zile. După o perioadă de gestație de 16 luni se naște micul rinocer, care într-o oră de viață este capabil să mențină echilibrul și să-și urmeze mama. Va rămâne la mamă până la vârsta de trei ani, iar de la nașterea unui vițel trebuie să treacă 4 ani pentru ca femela să aibă al doilea pui, ceea ce face ca rata natalității să fie relativ scăzută.

Rinocerul alb este exigent în ceea ce privește cerințele sale de habitat. Au nevoie de teren relativ plat, acoperit cu tufișuri și ierburi. Se hrănesc cu iarbă scurtă, dar când sosește sezonul uscat acestea devin rare și consumă plante erbacee cu tulpini mai lungi, precum ovăzul roșu. De asemenea, au nevoie de bazine permanente de apă pentru a face băi zilnice de nămol pentru a se proteja de căldură și de insectele enervante. În orele de soare se refugiază la umbra copacilor și își desfășoară activitatea în special în zori și amurg.